“Punga de plastic”

Aveam o stare de spirit extraodinara, mergand pe strazi in cautarea arhitecturii frumoase din Bucuresti. Astfel, am gasit acest cadru. Incep sa astept un subiect reprezentativ pentru societatea noastra, iar dupa minute bune de asteptare, isi face prezenta aceasta doamna care tine in mana stanga unul dintre cele mai comune simboluri ale noastre ca societate: “Buna seara, punga doriti?”

“Intuitia”

Dupa ce am terminat de fotografiat un eveniment, in drum spre casa, ceva din interior nu imi dadea pace.. Ma pune sa ma opresc in Carol sa fotografiez o reflexie a mausoleumului. Am dat curs chemarii si am inceput sa caut prin parc, pe ploaie, un cadru interesant. Dupa ceva timp, vad in zare o familie care se apropie de mine. In acel moment, am stiut ca e sansa mea sa prind un cadru bun, intrucat erau singurele persoane din parcul acela care se plimbau prin ploaie. Adrenalina imi intra in sange si ca prin minune reusesc sa prind un contrast pentru o reflexie reusita. Surprinzator, fix cand am apasat pe declansator, intuitia mamei a fost sa isi ia copilul in brate, ca si cand ar fi stiut ca acesta este cadrul perfect pe care eu asteptam sa il surprind.

“Unica”

In opinia mea, aceasta imagine face cat o mie de cuvinte si este fotografia cea mai reprezentativa a serii de protest din 5 Noiembrie 2017. De adaugat ar fi spusele doamnei care vinde: “Cu ce va servesc?”

“Om politic”

“Om politic” A doua zi, dupa protest, eram in masina si stateam la semafor. Asteptand, am vazut acest gard care mi-a atras atentia pentru un cadru bun. Imediat cum am parcat masina, de-a lungul gardului, vad un om al strazii apropiindu-se, usor, de cadrul meu. Imi dau seama repede ca asta e sansa mea sa-mi implinesc viziunea pe care am avut-o in masina, asa ca o iau la fuga, setez aparatul si soarta face ca am ajuns exact la timp sa il prind si in dreptul placutei “Bulevardul Lascar Catargiu – om politic”.

“Actorii strazii”

Acel moment cand dai peste subiectul si peste lumina perfecta pentru a efectua un portret stradal. Ii dau cativa lei din mila, setez aparatul, il indrept spre ea. Stiam ca o sa se pregateasca sa faca “fata de poza”, asa ca o pacalesc, prefacandu-ma doar ca ii fac poza. Dupa cateva secunde, ridic aproape imperceptibil aparatul si ii surprind adevaratul portret. Inainte sa plec, imi arata cu degetul inspre picior. Ma uit, observ ca este in papuci de casa si ma roaga s-o ajut cu 10 lei sa isi cumpere incaltaminte. In acel moment, m-am intrebat daca nu cumva are planurile facute de acasa, jucand doar rol bine pus la punct inca de dinainte.

“Uscatorie”

Piata Unirii, mijlocul interesctiei, fara comentarii.

“Libertate”

Portret clasic post comunist.

“o viata de meserie”

Intr-o vineri dimineata stateam blocat in trafic, uitandu-ma pe geam la masinile nemiscate din jurul meu. Deodata, am vazut un camion vechi, as spune chiar intretinut cu pasiune, de pe vremea trista a impuscatului. Urc privirea si vad, la volan, un batranel rapus de gandurile vietii. Setez repede aparatul, apas declansatorul si apuc sa il surprind inca in toata splendoarea gandurilor sale. Ma tot intreb, oare ce o fi fost in mintea lui? Se gandea la prezent, la viitor sau rememora amintiri din trecut? Parea ca face meseria asta de o viata.

“sectorul de verde”

Ma plimbam, admirand arhitectura caselor de pe bd. Lascar Catargiu. La un moment dat, zic sa mai schimb peisajul si fac dreapta pe str. Putul de Piatra unde, surpriza, dau bot in bot cu fiorosul. Peisajul din imagine pare unul desprins din cele mai intunecate colturi din suburbii, te lovesti direct de celebrele pungi de plastic pline cu gunoaie, tevi de gaze fara nicio noima, inscrisuri pe pereti, pubele si saci de gunoi aruncati pe trotuar, aere conditionate ruginite si un maidanez fioros. Oare chiar eram in inima unei capitale Europene, la 500 de metri de Guvernul Romaniei?

“vine o vremea”

Ma pregatesc sa ies din bloc, sa plec  inspre un eveniment cand, in fata mea, vad ca se apropie doamna Badea. In timp ce se apropia de scara, in mintea mea incep o serie de ganduri legate de trecerea timpului. Imi aduc aminte ca tata avea 6 ani cand blocul a fost dat in folosinta si asta se intampla in 1958, iar doamna din imagine, cand tata avea 6 ani, se afla exact la varsta la care ma aflu si eu acum, 25 de ani. Ma cuprinde o nostalgie toatala, in timp ce doamna impinge cu tot corpul usa aceasta grea din fier forjat si imi spune “Buna ziua, dragutule!”. Ies din scara cu o lacrima in ochi si imi dau seama ca intr-o buna zi voi fi in locul ei.

“neutru”

Dupa cateva ore de fotografie de strada, incepeam sa imi pierd speranta ca voi mai prinde vreun cadru interesant. Ajung la Liberty Center, ridic privirea spre cer. Soarele apusese, totul incepea sa devina gri precum starea mea de spirit. Am zis ca vreau sa ies din acea stare, asa ca am expus liniile acestea negre si dure peste griul albastru al geamurilor. Astfel, am ajuns la neutru, atat din punctul de vedere al gamei de culori, cat si al dispozitiei mele de moment.